Nu știu dacă urmăriți Centrul de studii strategice de la Haga (HCSS), au niște studii foarte interesante și bine articulate metodologic pe dimensiunea de securitate. Luna trecută chiar am dat de un studiu HCSS de foresight apropo de războaiele care ar putea veni și voiam să punctez 3 aspecte interesante ale acestuia – tendințe globale (4 care vor modela conflictele viitoare), diadele (adică perechile de state) cu risc crescut de conflict și potențialul unui conflict sistemic (global).
1. Tendințele globale – competiția strategică, avansul tehnologic și proliferarea, volatilitatea politică și socială și schimbările climatice. Nu intru în detalii, le găsiți explicitate în tabelul de mai jos, preluat din studiu. Dar cele 4 tendințe și sub-tendințele aferente sunt îngrijorătoare – competitorii sunt din ce în ce mai agresivi (vedeți războiul din Ucraina), normele internaționale sunt în plin proces de erodare, iar degradarea climei și progresul tehnologic accelerat (dronele, inteligența artificială) accentuează competiția și caracterul din ce în ce mai haotic (fără reguli) al acesteia.
2. Diadele cu risc crescut de conflict. Cercetătorii de la HCSS au identificat 30 de diade (la fel, detaliate mai jos), descrise în funcție de 7 factori de risc – echilibrul de putere, tranziția de putere, descurajarea nucleară (4 diade, din care 2 „active”, cu potențial nuclear), sistemele de armament, implicarea în alianțe, similaritatea regimului și dependența comercială. Ce mi s-a părut interesant e că apare inclusiv diada România-Ungaria (sic!).
3. Potențialul unui conflict sistemic. Aici cercetătorii au identificat 6 factori de risc, dar aceștia apreciază că doar 4 sunt „activi” (dezechilibrul dintre puterea reală și poziția internațională, competiția pentru influență și teritoriu, militarizarea politicii externe și naționalismul), un altul e semi-activ (sistemul rigid de alianțe), iar ultimul (comportamentul oportunist al unui stat mic) lipsește. Ca notă personală, consider că toți cei 6 factori sunt activi și vă sfătuiesc să citiți „Somnambulii” de Cristopher Clark. Comparația cu situația anterioară primului război mondial e interesantă, dar există o distincție importantă apropo de cele două conflicte mondiale de până acum – armamentul nuclear. Iar tehnologia e pe cale să adauge noi dimensiuni riscurilor existente (vezi inteligența artificială și de exemplu armamentul autonom).
Raportul e mult mai detaliat, apropo de toate tendințele și toți factorii menționați mai sus și merită citit. De asemenea, acesta include și recomandări de politici pentru gestionarea factorilor de risc studiați. Doar 3 recomandări de parcurs cu atenție, pe lângă cele deja evidente: 1) trebuie să ne gândim angajamentele strategice pe termen cât mai lung (dincolo de 2024), ceea ce înseamnă că europenii trebuie să pună Europa înaintea „câștigurilor” naționale pe termen mediu; 2) trebuie luăm în considerare un viitor în care accesul la resurse, tehnologie și spațiul geografic nu este un dat, ci trebuie protejat și 3) trebuie să adoptăm o abordare cuprizătoare (trecem de la whole-of-government la whole-of-society) în gestionarea crizelor de securitate.
Despre viitor 