„Bătălia” viitorurilor sau cum fac SUA, China și Rusia foresight..

Ideea acestui articol vine de la o serie de studii publicate de Institutul UE pentru studii strategice (EUISS), despre cum se face strategic foresight în SUA, China și Rusia. Momentul s-a suprapus destul de bine și cu lansarea noii ediții a raportului „Global Trends”, versiunea 2040.

Înainte de a scrie despre SUA, China și Rusia voiam să vă dau câteva idei apropo de ceea ce înseamnă foresight (sau studiul viitorului), prin raportare la conul viitorului (ceva explicații sunt aici), dar am găsit o abordare interesantă într-un articol al World Economic Forum (WEF), referitor la viitorul educației post-Covid.

Articolul WEF pornește de la o „privire” în trecut, adică de la tendințe liniare, exponențiale și ciclice (distincții ce îndeamnă la meditație) și apoi proiectează 2 tipuri de viitoruri – probabile și posibile (vezi proiecția realizată de Deloitte pentru educație). Ar mai fi un al treilea tip – viitoruri preferabile, dar cred că ar fi mai bine să vă las să citiți articolul WEF pentru teorie și să trecem la lucrurile practice.

Nu aș intra în studiul EUISS despre strategic foresight în SUA, din două motive – e scris de Mathew Burrows (implicat în publicarea mai multor rapoarte Global Trends) și ar fi mai important sa discutam de raportul „Global Trends 2040”. Totuși, la studiul EUISS publicat de Burrows aș avea o singură critică – se ocupă doar de perioada post-90, lăsând deoparte începuturile extrem de interesante, începând cu scenariile lui Sherman Kent. De asemenea, eu aș fi legat de foresight și în particular de scenarii, elementele de teoria jocurilor utilizate extensiv pe durata Războiului Rece (vezi „Strategia conflictului” a lui Thomas Schelling).

În ceea ce privește „Global Trends 2040”, dincolo de metodologia complicată descrisă detaliat în cele aproximativ 150 de pagini ale raportului (care merită citite de altfel), ar trebui să ne aruncăm o privire asupra celor 5 scenarii (vezi imaginea de mai jos). Din 5 scenarii, avem doar 2 cu ceva conotații pozitive („renașterea democrațiilor” și „tragedie și mobilizare”), celelalte 3 indicând haos, un fel de co-existență competitivă și fragmentare. E interesant că niciunul din cele 5 scenarii nu arată posibilitatea unei lumi în care SUA și China lucrează împreună – cele două state sunt în competiție, indiferent de legăturile economice existente. La fel de interesant e și faptul că autorii văd posibilitatea unei „coaliții globale, conduse de UE și China”, lucru care ar trebui să dea de gândit decidenților europeni.

Dar „Global Trends 2040” intră un pic și în tehnologie și „lumea hiperconectată” pe care aceasta o va genera. E interesant că sunt 8 domenii care vor constitui bazele respectivei lumi interconectate – rețelele de comunicații (deja există disputele 5G), interfața om-mașină (vezi Neuralink-ul lui Elon Musk), noi materiale (deja vorbim de hidrogeluri și alte materiale menite să schimbe modul în care construim, reparăm, etc.), procesare computerizată avansată (cum ar fi calculatoarele cuantice), realitate virtuală, inteligență artificială, Internetul lucrurilor și robotică. Sunt domenii care merită urmărite și care, vom vedea, sunt parte a viziunilor despre viitor ale Chinei și Rusiei, de asemenea.

Referitor la studiile EUISS despre China și Rusia, voi începe prin a-mi exprima dezamăgirea cu privire la modul în care este privită China – China pare că nu face foresight, ceea ce creează o percepție eronată, mai ales având în vedere planurile Beijingului, care întotdeauna vizează un orizont de 10-20 de ani. Desigur că foresight-ul chinez are particularitățile lui, determinate de sistemul politic, dar să nu admiți existența lui e o greșeală. Există studii care vorbesc de instituțiile și metodologia utilizată de China pentru foresight, precum cel publicat de Na Li, Kaihua Chen și Mingting Kou în 2016. Acolo autorii vorbesc de mai multe instituții implicate (vezi tabelul de mai jos, prealuat din articolul menționat), cu accent pe activitățile Ministerului pentru știință și tehnologie (MOST) sau Academiei chineze pentru știință (CAS), la care o să revenim. Deci cel puțin în domeniul științei și tehnologiei (care va deveni principalul domeniu competițional în următoarele decade), există preocupări ale Chinei pentru proiecții care merg chiar până în 2050.

Apropo de proiecțiile Chinei pentru 2050, ar putea fi interesant studiul CAS pentru respectivul orizont, care spre deosebire de studiile americane nu merge către lucrul pe scenarii, ci descrie viitorul preferabil și măsurile necesare pentru modernizarea Chinei către 2050. Demersul CAS vizează măsuri necesare pentru consolidarea a 8 „sisteme strategice” – energie și resurse sustenabile; materiale avansate și producție inteligentă; rețele informaționale; ecologie, agricultură și industrie biologică; sănătate; conservarea mediului; explorarea spațiului cosmic și oceanului (e interesantă combinația, apare și în romane SF scrise de autori chinezi); securitatea națională și publică.

Spre deosebire de studiul referitor la China, raportul EUISS privind foresight-ul în Rusia este mult mai bun (bine, Andrew Monaghan este un expert pe Rusia, pe care îl urmăresc). E interesant că Rusia se uită tot către viitorul tehnologiilor, iar domeniile sau tehnologiile vizate sunt oarecum similare SUA și Chinei (vezi imaginea de mai jos), dar abordate dintr-o perspectivă culturală specifică. Îmi place că Monaghan chiar face trimitere la modul specific în care Rusia își focalizează cercetarea – „kuda dvizhetsa mir?”, adică „unde, către ce se îndreaptă lumea?”. Acesta e un alt lucru care lipsește din studiul EUISS privind China – mă așteptam la trimiteri la cadrul cultural specific gândirii chineze (tianxia). Mai multe despre foresight în Rusia găsiți aici.

Ce am putea spune în loc de concluzii? Da, există o „bătălie” a proiecțiilor SUA, Chinei și Rusiei cu privire la viitor, indiferent de orizontul temporal despre care vorbim. Firul roșu ce leagă aceste proiecții la momentul actual este tehnologia – fiecare caută să o utilizeze pentru modernizare, pentru a-și spori avantajul competițional sau pentru un viitor cât mai sustenabil (ideea de sustenabilitate fiind diferită, în funcție de particularitățile sistemelor politice din cele trei state). În același timp, trebuie să ne uităm atent și la „sinergiile” dintre viziunile anumitor actori, cum ar fi „sincronizarea studiilor de foresight ruse și chineze”..

PS. Tot vorbim de scenarii, vă las o trimitere și către niște scenarii interesante referitoare la evoluția criptomonedelor și conexiunile acestora cu monedele naționale..