Acum un an am dat peste o serie de articole extrem de interesante apropo de cum ne-am putea imagina viața în 2050. Și când zic viața, mă refer la război, economie, locuințele viitorului, cursa pentru spațiul cosmic, educația, transporturile, medicina și schimbările climatice. Cam la domeniile astea s-a limitat Matt Williams (aveți link-urile în articol) și cred că e dificil să găsim altele, cel puțin la momentul de față. Desigur, putem vorbi și de avansul inteligenței artificiale (IA) – adică ajungem la IA de nivel uman sau superinteligența artificială sau de alte tehnologii cu impact transformator (biotehnologie, etc.). Sau cine știe, trebuie să ne pregătim pentru întâlniri cu civilizații extraterestre sau vom fi în măsură să demonstrăm că trăim într-un fel de simulare (o Matrice altfel decât cea de pe micul ecran). Dar să revenim cu picioarele pe pământ.
Și să începem cu modul în care Matt Williams vede războiul în 2050. El se concentrează asupra dronelor, calculatorelor cuantice și amenințărilor cibernetice, invizibilității, dispariției tancurilor (sic!) și utilizării extinse a roboților. Aș avea o singură observație – tancurile sau alte tipuri de armament nu vor dispărea atâta vreme cât sistemele politice vor putea fi conduse sau influențate de dictatori. Ci, din nefericire, respectivele sisteme vor deveni autonome. Putem spera doar că războiul în 2050 va fi purtat exclusiv de roboți, pentru a limita suferința umană, pe care o vedem astăzi pe toată planeta, nu numai în Ucraina. Dar cum va arăta un sistem internațional în care omul este spectator la „bătăliile” roboților? Dificil de spus, deci să ținem omenirea „in the loop” măcar în cazul războiului..
Economia în 2050 va fi transformată de schimbările demografice și climatice, dar nu numai. Centrul de greutate se va muta către economii și piețe neoccidentale, în principal în Asia (Sunt curios, va mai exista ideea de Occident și această distincție?). Trecem la „Internetul tuturor lucrurilor” și probabil un fel de metavers (Matt nu folosește în 2021 ideea de metavers) și noi tehnologii – crypto, NFTs și blockchain (adică Web3). Matt putea să vorbească un pic și de DAO sau chiar de roboți sau persoane artificiale ca CEO (se întrevedeau la orizont). Dar interconectarea și Web3 (sau poate chiar Web4 în 2050) ar trebui să aducă și un nou model economic (virtualul consumă extrem de multă energie), care în mod sigur nu va fi bazat pe „altruismul eficient” al lui Sam Bankman-Fried. M-aș fi așteptat la un articol distinct pe energie, aceasta va fi cheia multora din domeniile menționate de Matt.
Unde și cum vor fi locuințele noastre în 2050? În centre urbane mai mari (oare le vom numi orașe sau „stupi”?) și departe de coastele care vor fi inundate ca urmare a schimbărilor climatice. Dar Matt nu este la fel de îndrăzneț ca scriitorii SF – unii care zic că vom ajunge să locuim în subteran, pentru că suprafața Pământului va deveni nelocuibilă. Un lucru e cert, casele noastre vor fi inteligente, cu toate că ideea de inteligent poate căpăta conotații diferite până la momentul respectiv. Poate în 2050 vom face totul din casă – muncim și ne jucăm via VR/AR, dronele vor livra totul și vom trăi în câțiva metri pătrați tânjind după soarele și lumina de altădată. Asta ar putea însemna că noi oamenii vom arăta cu totul altfel – cu ochii și postura corpului diferite, poate și cu noi organe interne sau excrescențe externe.
Când auziți de cucerirea spațiului cosmic în 2050 probabil vă gândiți la Lună și in extenso la Marte. Cam așa o gândește și Matt Williams. Întâi comerț și turism spațial, spații orbitale și habitate lunare în vecinătate. Apoi Marte, sistemul nostru solar și sonde către cea mai apropiată stea (deși mai avem ceva timp până când a noastră se va stinge). Nu știu ce ne vom face cu multitudinea de corpuri care orbitează în jurul Pământului, așa cum nu știu dacă măreția obiectivului de a deveni o civilizație multiplanetară ne va ajuta să depășim competițiile strategice „pământene”. Sau să avansăm pe scala lui Kardashev pentru ca măcar să putem utiliza cu succes întreaga energie a stele noastre. Dar în 2050 vom avea cu siguranța baze pe Lună, vom face minerit e asteroizi și vom muta o parte din fabrici sau chiar agricultură în habitate spațiale.
Ajungem la cum va arăta educația în 2050. Cursuri online, AR/VR sau roboți instructori. „Gamificarea” educației, deși mult timp s-a susținut că jocurile nu sunt chiar ce trebuie (deși învățarea e un alt tip de joc). Vor apărea noi discipline (pentru că va trebui să interacționăm cu o grămadă de mașini, nu?) și probabil noi joburi, ce necesită seturi diferite de competențe și abilități. Totuși, nu ar trebui să lăsăm educația la discreția mașinilor și online-ului. Există o serie de lucruri care nu pot fi transmise decât de la om la om, pentru că cine și-ar putea înțelege mai bine semenii? Cum ne vor putea mașinile sau automatizarea învăța despre empatie și inteligență emoțională? Sau despre ce e bine și ce e rău? Sau în 2050 ni se va implanta la naștere un cip care „încarcă” direct în creier educația și experiențele înaintașilor noștri? Și când nu vom mai fi, cipul respectiv va actualiza cunoștințele menționate anterior?
Ajungem la modul în care ne vom deplasa, sau la transportul în 2050. Matt Williams vorbește despre hyperloop, taxiuri zburătoare și zboruri suborbitale. Și desigur despre trafic inteligent. Tendințele actuale sunt legate de mașini electrice, dar probabil ideea de a deține o mașină se va schimba, cel puțin pentru transportul în orașe. Chinezii testează deja trenuri maglev. Dar poate vom vorbi de orașe subterane sau submarine, unde va trebui să ne orientăm spre alte tipuri de mijloace de transport (un fel de lifturi?). Și nu în ultimul rând, dacă descifrăm tainele mecanicii cuantice, de ce nu teleportare? Sau poate nu vom avea nevoie să ne deplasăm, pentru că mediul virtual ne va permite să fim simultan în alte părți ale lumii. Eu la București și „geamănul” meu digital la Singapore. Și ne debrifăm apoi 🙂
Dacă încă sunteți interesați, trecem la medicina în 2050. Și aici o putem lua de la interior (nanoroboți, inginerie genetică, membre bionice și bioimprimare 3D sau 4D a organelor) către exterior (instrumente și echipamente asistate de IA și procesare cuantică extrem de performante, pentru intervențiile medicale). Și dincolo de speranțele îndreptățite de rezultatele terapiilor genetice de a eradica boli precum diabetul sau cancerul, trebuie să vorbim despre extinderea vieții. Dacă acum vorbim de 100 de ani, poate în 2050, vârsta de 100 va fi noul normal și 150 excepția. Poate va trebui să vorbim de mai mult, dacă ne putem înlocui organele „uzate” cu unele similare, crescute în laborator din celulele noastre stem. Și după ce tocmai am trecut printr-o pandemie, trebuie să ne gândim că lumea va deveni mai periculoasă, pe măsură ce ajungem în locuri îndepărtate, precum Marte.
Și în final, la cum vor transforma schimbările climatice Pământul în 2050. Aici deja vedem efectele – inundații și incendii din ce în ce mai dese, creșterea nivelului mărilor și oceanelor, mediile marin și terestru devin din ce în ce mai toxice – încât ne putem pune întrebarea la câte presiune ne va rezista corpul și cât de mult se poate transforma. Vom trăi în 2050 pe un Pământ similar Dune și va trebui să găsim căi ingenioase de a păstra și recicla apa precum fremenii. Sau, după cum spuneam mai sus, vom fi forțați să trăim în interiorul Pământului. Sau poate vom reuși să stabilizăm măcar ecosistemul pentru a-l putea apoi readuce la forma inițială. Ce fructe și ce legume vom mânca în 2050? Sau ce proteină animală crescută în laborator? Ce animale sau ce plante ne vor însoți în viața noastră din 2050 (pentru că o parte încep deja să dispară)? Sau ajutați de biotehnologie le vom readuce la viață pe toate, chiar dacă vor dispărea temporar?
Matt a făcut o treabă bună și sper să aveți răbdare să îi citiți cele 9 articole. Dar rămân multe întrebări fără răspuns și e bine să reflectăm asupra lor. În 2050 voi avea în jur de 70 de ani și sper să văd măcar o parte din cele de mai sus (cele bune). Iar copiii noștri vor fi la vârste la care încă pot schimba lumea dacă a luat-o într-o direcție greșită. Și sper ca educația noastră (și cât mai multă literatură SF) să îi ajute să ia deciziile corecte, chiar dacă noi nu am fost suficient de îndrăzneți să le luăm..
Despre viitor 