„În orice lucru, adevărul depășește imitația și copia.” (Marcus Tullius Cicero)
Probabil majoritatea sunteți curioși cine va câștiga actualul campionat mondial și cât e mult s-a înșelat (sau nu) aplicația de inteligență artificială (IA) a Universității Oxford când a desemnat Brazilia drept câștigătoare a campionatului (vezi rezultatele simulărilor în imaginea de mai jos). O să fie interesant, dar..
Dar azi ne vom lega de Cicero, în așteptarea rezultatelor. Cicero, IA de la Meta, nu oratorul roman. Zilele trecute, cercetătorii de la Meta au publicat în Science un material despre rezultatele implicării programului IA Cicero în jocul Diplomacy. De ce e interesant? Pentru că, deși vorbim de un joc, acesta este mult mai complex pentru o aplicație IA, decât jocurile bazate pe reguli precum șahul sau go.
Conform lui Toby Walsh, Diplomacy ar putea fi calificat drept un „joc de sumă nulă (câștigi sau pierzi, nu există egal) cu 7 jucători, determinist, cu informație imperfectă”. Aici intervine complexitatea – cei 7 actori negociază și acționează simultan, ceea ce înseamnă că Cicero a trebuit să simuleze și să analizele posibilele decizii și acțiuni ale celorlalți 6 jucători.
Pentru a intracționa cu ceilalți jucători și a le simula acțiunile, Cicero a utilizat 2 module – unul de raționament strategic (funcționând în baza istoricului și „geografiei” statelor implicate) și un altul de dialog (astfel încât să îi convingă pe ceilalți jucători apropo de intențiile sale). O schemă succintă a structurii Cicero o aveți mai jos.
Dar să revenim la joc. Cicero nu a câștigat categoric Diplomacy, cum a fost cazul IA care au jucat șah sau go împotriva jucătorilor umani. Cicero a intrat pe platforma Diplomacy (webDiplomacy.net) în perioada 19 august – 13 octombrie și s-a plasat în primii 10% cei mai buni jucători. Cicero a fost instruit anterior pe date istorice (anonimizate) din jocurile anterioare (mai precis din 125261 de jocuri).
Pe de altă parte, două lucruri rețin atenția. Primul, jucătorii umani nu au știut că joacă împotriva unui program IA și nu au realizat acest lucru, fiind informați abia la final cu privire la prezența Cicero în perioada menționată. Al doilea, Cicero a disimulat în anumite situații, pentru a induce în eroare jucătorii umani, pentru că nu avea încredere în aceștia. Aspect care ridică niște semne de întrebare apropo de încrederea în IA.
Care ar fi utilitatea lui Cicero? Momentan, dificil de zis. Cercetătorii de la Meta marșează pe latura pozitivă – boți conversaționali cu care poti purta un dialog mult mai inteligibil, personaje mult mai credibile în jocurile video, șamd. Dar dacă programele IA devin din ce în ce mai bune inclusiv în negocieri sau diplomație și combină din ce în ce mai bine cele două capacități (rațiunea și dialogul), vom avea o mare problemă (sau mai multe). De exemplu, deep fake-uri din ce în ce mai bune și mai convingătoare (vezi discuția președintelui Poloniei cu un fals Macron)..
Despre viitor 