Când vorbim despre război, probabil primul gând fuge către cea mai cunoscută carte sau teorie cu privire la război. Pentru unii, gândurile se îndreaptă către „Arta războiului” a lui Sun Tzu, pentru alții vorbim de Clausewitz și al lui dicton – „războiul este continuarea politicii cu alte mijloace”. Dar există multe alte tratate despre război – avem o „Artă a războiului” scrisă de creatorul „Principelui” și o alta scrisă de Antoine-Henri Jomini. Avem cărți mult mai recente despre războiul modern, dar mai toate sunt concentrate asupra dimensiunii militare a acestuia. Aici aș vrea să vă vorbesc despre o perspectivă interesantă a lui Ray Dalio, descrisă în ultima carte a acestuia, „Principii pentru a gestiona o ordine globală în schimbare”, pe care sper să o văd curând tradusă în română. Nu am citit anterior nimic de sau mai nimic despre Dalio, dar abordarea mi se pare extrem de interesantă. Mai ales că l-am văzut menționat de Financial Times în același context cu audierea lui Graham Allison (cu un alt cadru analitic interesant construit pe 3P – percepție, psihologie și politică internă) cu privire la riscul unui război SUA-China.
Dar ce mi-a plăcut în noua carte a lui Dalio sunt referirile la noile tipuri de război. Desigur opțiunea militară rămâne valabilă, dar Dalio vorbește despre alte 4 tipuri de război – războiul comercial sau economic (nu e nou, dar „ciocnirile” comerciale SUA-China din era Trump au arătat ce impact ar putea avea), războiul tehnologic (la fel, de ceva timp în desfășurare, am văzut „preambulul” 5G), războiul geopolitic (legat în principal de contestarea suveranității și aici avem exemple și lângă noi) și războiul capitalului (contestarea dolarului ca monedă dominantă în comerțul global). Dalio menționează și alte tipuri precum războiul cultural și vede atacurile cibernetice ca fiind parte a fiecărui tip de război menționat mai sus.
În același timp, e interesant că Dalio exemplifică în carte cele 4 tipuri de război suplimentare confruntării militare în raport cu dinamica relațiilor SUA-China. Nu o să descriu fiecare tip de război, ci doar să punctez lucrurile interesante. Astfel, în cazul războiului comercial sau economic, cel mai periculos aspect este legat de blocarea importurilor esențiale, cum ar fi cele legate de metalele rare, cheie pentru dispozitive precum telefoane, baterii, auto electrice, șamd. SUA și China sunt deja într-o astfel de confruntare (aruncați-vă o privire asupra restricțiilor legate de companiile ambelor state), iar evoluțiile sunt și vor fi interesante de urmărit.
Războiul tehnologic este cel care va determina noul hegemon în opinia lui Dalio. Importanța acestuia poate fi văzută și din evoluții precum preocupările cu privire la tehnologia 5G, care va fi „coloana vertebrală” a noilor sisteme de inteligență artificială sau rețelelor cuantice. Aici intervine inclusiv furtul de tehnologie, iar Dalio menționează că blocarea accesului Chinei la tehnologii esențiale de către China poate fi un semnal al unei tranziții către un conflict militar. Pe lângă „războiul” 5G ar trebui să ne uităm un pic la modificările legate de accesul la cipuri, unde nu numai pandemia joacă un rol. Sau mai bine zis, pandemia a determinat o competiție care pune presiune pentru diversificarea „surselor” de cipuri.
În războiul geopolitic, ideea centrală e legată de suveranitate. Aplicat la SUA-China, este vorba de suveranitatea unor state precum Taiwan și Hong Kong sau de disputele din mările Chinei de est și sud. Dacă SUA nu ar proteja Taiwanul în cazul unei crize în regiune, aceasta ar conduce la o victorie geopolitică importantă a Chinei (de văzut simetria cu disensiunile actuale cu Ucraina, deși vorbim de actori diferiți). În același timp, războiul geopolitic dintre SUA și China ar urma să forțeze statele lumii să se „alinieze” la unul din cei doi actori sau ar determina reconfigurări de alianțe sau lupte pentru influență în organizațiile internaționale. Pandemia ne-a oferit un astfel de exemplu în raport cu Organizația Mondială a Sănătății.
Și acum ajungem la ultimul tip de război, războiul capitalului. Aici Dalio aruncă o privire asupra supremației dolarului în raport cu alte monede precum euro, yen, lira sterlină și renminbi (yuan). Conform lui Dalio, momentan nu există o monedă suficient de atractivă pentru a înlocui dolarul, iar decuplarea determinată de celelalte tipuri de războaie precum cel comercial sau cel tehnologic pare să îngreuneze „detronarea” dolarului. Ce m-ar îngrijora pe mine însă ar fi legat de „cursa” monedelor digitale (în care China este într-un stadiu destul de avansat) și legătura cu evoluția criptomonedelor.
All in all, cadrul analitic oferit de Dalio poate fi aplicat și la alți actori, într-o lume în care confruntarea militară nu este o soluție chiar la îndemână. În același timp, cadrul respectiv ne orientează asupra unei dimensiuni mult mai puțin explorate în analiza riscului – vulnerabilitățile (pentru că de regulă ne concentrăm asupra riscurilor). Asta nu exclude însă o astfel de confruntare, iar modul în care a început primul război mondial fără ca nimeni să-și dorească asta ar trebui să ne pună pe gânduri..
Despre viitor 