Acum ceva timp mă gândeam că cea mai simplă cale de a acorda mai multă atenție viitorului ar fi să ne imaginăm cum ar arăta o zi sau o săptămână „obișnuită” în 2030, 2040 sau în 2100. Dincolo de statistici, grafice, șamd, cred că ar avea un impact mult mai mare să ne imaginăm de exemplu că mâine-poimâine „creierul” artificial al mașinii pe care o conducem va trage pe dreapta și ne va da afară din autovehicul dacă tastăm la volan.
Oricum ar fi, zilele trecute am descoperit o carte electronică, „Utopia 2048”, scrisă de un economist german, Lino Alexander Zeddies, care „imaginează” o lume utopică peste 27 de ani. Acum apropo de ce spuneam la început, când vezi schimbările climatice în creștere, tensiuni geopolitice în curs de escaladare sau utilizarea de noi tehnologii fără o analiză profundă a implicațiilor acestora, tentația e probabil mai mare să scrii ceva gen „Distopia 2048”. De altfel, nu e rău uneori să lucrezi în scenarii și să explorezi ambele extreme – atât utopia, cât și distopia și poate un scenariu de mijloc.
Am răsfoit utopia lui Zeddies și deși nu e chiar ce mi-aș fi imaginat pentru 2048 (poate că exagerez, dar cred că 2048 va arăta fundamental diferit față de 2021), sunt câteva elemente sau reflecții care merită un pic de atenție (dincolo de faptul că Zeddies o vede pe Greta Thurnberg devenind Secretar General al ONU). Astfel, personajul central, Lena se trezește dintr-o comă indusă în 2048 și începe să exploreze lumea cu ajutorul unor prieteni noi (Damian, care îi este un fel de ghid în noua lume) sau vechi (Katharina, care a îmbătrânit între timp; eu mă gândesc că în 2048 aș avea aproape 70 de ani).
În primul rând, Lena își actualizează informațiile personale cu ajutorul unei drone aflate în serviciul public. Nu e nevoie de mers la autorități, stat la ghișee, etc. Și apropo de povestea de mai sus cu trasul pe dreapta, mașinile în 2048 sunt autonome, în unele state conducătorii auto umani fiind considerați un risc de securitate. Asta m-a trimis cu gândul la un studiu citit recent cu privire la riscurile utilizării mașinilor autonome la scară largă. Astfel, cercetătorii de la University of Kent, Toulouse Business School, ESSCA School of Management (Paris) și ESADE Business School (Spania) au constatat că utilizarea acestora generează trei tipuri de riscuri – 1) siguranța oferită de sistemele de senzori și inteligență artificială (IA), 2) pierderea abilităților de conducere (care probabil antrenează și alte efecte asupra atenției, corpului, etc.) și 3) hackuirea sistemelor care controlează mașina respectivă.
În 2048-ul imaginat de Zeddies se transformă și grădinile zoologice – acestea rămân doar cu animalele domesticite (oi, capre, câini, etc.) cele exotice fiind înlocuite cu holograme, pentru a evita exploatarea lor. Pe mine m-a speriat parcul tech din Westworld, „locul de joacă” al lui Hopkins, pe care l-aș vedea transpus în realitate într-un viitor îndepărtat precum 2048. Dar schimbări în ceea ce privește grădinile zoologice se preconizează încă de pe acum – de exemplu, chinezii își propuneau în 2020 să populeze acvariile cu delfini-roboți, pe fondul restricțiilor legate de traficul de animale.
Există o discuție interesantă și despre muncă și rolul ei în societate – multe profesii dispar (șoferii de care povesteam mai sus), lumea se reîntoarce la agricultură, educație sau arte. Există un venit minim garantat de stat, dar totuși lumea își dorește să facă ceva constructiv, să se implice în diverse proiecte (chiar utopie). O perspectivă oarecum simplistă, care nu lămurește în ce fel se pot transforma sistemele economice actuale pentru a acomoda astfel de schimbări. Dacă preiau totul roboții, intrăm în aspecte de responsabilitate, taxare, etc., iar abordarea muncii va fi tot mai complicată. Cei de la World Economic Forum au publicat în octombrie 2020 un raport interesant despre viitorul muncii și impactul automatizării..
Și ar mai fi multe lucruri interesante în utopia lui Zeddies, despre agricultură, sistemul monetar, realitate virtuală, etc., dar vă las plăcerea de a o răsfoi..
PS. În materie de geopolitică, o viziune.. cel puțin ciudată (explicabilă parțial având în vedere naționalitatea autorului) – NATO dispare până în 2048 (de fapt e înlocuită de o Alianță Globală pentru Pace), SUA se confruntă cu spectrul dezintegrării, dar UE rezistă (chiar dacă vorbim de micro-state și regionalizare) și există chiar și o armată europeană „defensivă”.. Iar în China ideologia comunistă se erodează și Beijingul începe lupta pentru conservarea naturii și sustenabilitate, chiar dacă supravegherea de masă rămâne in place.. Dacă în materie de tehnologie e interesantă, geopolitica 2048-ului lui Zeddies e utopie pe steroizi, ce să mai!
Despre viitor 